7 definiții pentru coacă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coa1 sf [At: DAMÉ, T. / Pl: ~ace / E: srb kvaka] 1 (Reg) Manivelă care transmite mișcarea roții de la ferăstrăul de la joagăr. 2 (Ban) Cobiliță. corectată

coacă f. scoabă de fier, la ferestrăul de munte, ce transmite mișcarea roții. [Slav. KUKA, cârlig].

coácă (oa dift.) f., pl. e (bg. sîrb. kuka, cîrlig. V. cocaĭe, cocîrlă). Vest. Numele a diferite unelte curbe, precum: cobilița, cujba, scoaba ș. a. Dun. (după forma gîtuluĭ curb). Un fel de bîtlan mult maĭ mic de cît cel obișnuit (árdea nycticorax).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COÁCĂ s. v. cobiliță, cocârlă, crivală, manivelă.

coa s. v. COBILIȚĂ. COCÎRLĂ. CRIVALĂ. MANIVELĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

coácă (cóci), s. f.1. Manivelă. – 2. Cobiliță. Sb. kvaka „cîrlig” (DAR). Cuvînt rar, în Banat și Olt.Der. cocaie, s. f. (cîrlig, cange; cobiliță; băț, par) cu suf. -aie (după DAR, din mag. kakó; după Scriban, din bg., sb. kuka).

Intrare: coacă
substantiv feminin (F81)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coa
  • coaca
plural
  • coci
  • cocile
genitiv-dativ singular
  • coci
  • cocii
plural
  • coci
  • cocilor
vocativ singular
plural