CLĂȚĂU (pl. -țae) sn. 🐑 O parte de oi dintr’un ciopor: (hoții) rup cîte-un ~ întreg (de oi), trec granița și ia-i de unde nu-s (LUNG.).

clățăŭ n., pl. ăĭe (ung.) Arg. Ml. Cîrd (de oĭ, de porcĭ).

țăclău¹ sm vz clățău block

clățău s.n. (reg.) grup de 20 de oi, mai mare decât aripa și mai mic decât cârdul, cioporul și turma.