opțiuni
  • info

3 definiții pentru clătărire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLĂTĂRI, clătăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A clăti (1). – Cf. scr. klataritise.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clătări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clătăresc, imperf. 3 sg. clătărea; conj. prez. 3 sg. și pl. clătărească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLĂTĂRI vb. v. agita, clăti, clătina, limpezi, zgudui, scutura.

Intrare: clătărire
clătărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clătărire
  • clătărirea
plural
  • clătăriri
  • clătăririle
genitiv-dativ singular
  • clătăriri
  • clătăririi
plural
  • clătăriri
  • clătăririlor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clătări, clătărescverb

  • 1. regional A clăti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: clăti
    • format_quote Safta începuse a scoate rufele din cazan și a le duce să le clătărească în apă limpede. SLAVICI, V. P. 11. DLRLC
    • format_quote Oi clătări plosca bine și-oi umple-o cu apă proaspătă, ca să avem la drum. CREANGĂ, P. 204. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.