6 definiții pentru clocit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
clocit1 sn [At: RETEGANUL, CH. 154 / Pl: ~uri / E: cloci] 1-6 Clocire (1-6).
CLOCÍT1 s. n. Faptul de a (se) cloci. – V. cloci.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLOCÍT1 s. n. Faptul de a (se) cloci. – V. cloci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
CLOCÍT s. n. Faptul de a cloci (1). Clocitul artificial al ouălor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLOCÍT1 s. n. Faptul de a cloci (1).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de Zavaidoc
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
clocít s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CLOCÍT s. v. clocire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: clocit (s.n.)
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
clocit (s.n.)
- 1. Faptul de a (se) cloci.exemple
- Clocitul artificial al ouălor.surse: DLRLC
-
etimologie:
- vezi clocisurse: DEX '09 DEX '98