6 definiții pentru clocit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clocit1 sn [At: RETEGANUL, CH. 154 / Pl: ~uri / E: cloci] 1-6 Clocire (1-6).

CLOCÍT1 s. n. Faptul de a (se) cloci.V. cloci.

CLOCÍT1 s. n. Faptul de a (se) cloci.V. cloci.

CLOCÍT s. n. Faptul de a cloci (1). Clocitul artificial al ouălor.

CLOCÍT1 s. n. Faptul de a cloci (1).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: clocit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clocit
  • clocitul
  • clocitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • clocit
  • clocitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clocit (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) cloci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: clocire un exemplu
    exemple
    • Clocitul artificial al ouălor.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi cloci
    surse: DEX '09 DEX '98