2 definiții pentru clincănire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLINCĂNI pers. 3 clincăne vb. IV. Intranz. (Rar) A produce un clinchet. De voia ta bună Și cheile prins-au imbold, Și-ți joacă pe tînărul șold, Și clincăne-n soare și sună. TOMA, C. V. 119. – Variantă: clingăni vb. IV (CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 6/3)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
clincăni vb., ind. prez. 3 sg. și pl. clincăne, imperf. 3 sg. clincănea
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: clincănire
clincănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
clincăni, clincănverb
- 1. A produce un clinchet. DLRLC
- De voia ta bună Și cheile prins-au imbold, Și-ți joacă pe tînărul șold, Și clincăne-n soare și sună. TOMA, C. V. 119. DLRLC
-