6 definiții pentru clempănit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clămpăní [At: CREANGĂ, A. 4 / V: cleampaní, clâm~, clem~, cleam~ / Pzi: ~nésc / E: clamp + -ăni] 1 vit A produce un zgomot specific prin lovirea a două obiecte (de lemn). 2 vi (Fig; șîe) A ~ din gură A flecări. 3 vt (Buc) A arma și a acționa trăgaciul unei arme de foc fără muniții.

clempăni v vz clămpăni

CLĂMPĂNÍ, clămpănesc, vb. IV. Intranz. 1. A produce (prin lovire) zgomotul redat prin onomatopeea «clamp». Se-aude poarta clămpănind ușor Și-un pas greoi pe treptele din față. Nevasta iese repede-n pridvor: Cine-a venit așa de dimineață? DEȘLIU, M. 38. Fabricile sînt patru la număr. Au motoare și mașini care duduie greu, au curele care clămpănesc; au cuptoare care dogoresc și nicovale ce asurzesc urechea. PAS, L. II 158. Cîni flocoși dormeau în umbra caldă; numai cîteodată hîrîiau, își ridicau capul și clămpăneau după muște. SADOVEANU, O. I 110. Cățălușă, nu mai clămpăni la ușă. ȘEZ. IV 52. ◊ Fig. Era în sat și dascălul Iordache fîrnîitul de la strana mare... Știa și el glasurile... dar clămpănea de bătrîn. CREANGĂ, A. 9 ◊ Tranz. fact. Patrulele își clămpăneau închizătoarele armelor. CAMILAR, N. II 145. Țineam ceaslovul deschis, și cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele, și cînd clămpăneam ceaslovul, cîte zece-douăzeci de suflete prăpădeam deodată. CREANGĂ, A. 4. 2. (Ironic, despre oameni; uneori determinat prin «din gură») A vorbi vrute și nevrute; a flecări. Ia nu mai clămpăni și tu din gură, măi! CREANGĂ, A. 113. – Variante: clămpăní (CREANGĂ, A. 50), clămpăí (EMINESCU, N. 95) vb. IV.

CLEMPĂNÍ vb. IV v. clămpini.

CLEMPĂNÍ vb. IV. v. clămpăni.

clempănésc, V. clămpănesc.

Intrare: clempănit
clempănit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clempănit
  • clempănitul
  • clempănitu‑
  • clempăni
  • clempănita
plural
  • clempăniți
  • clempăniții
  • clempănite
  • clempănitele
genitiv-dativ singular
  • clempănit
  • clempănitului
  • clempănite
  • clempănitei
plural
  • clempăniți
  • clempăniților
  • clempănite
  • clempănitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clămpăi

etimologie:

  • Clamp + sufix -ăi.
    surse: DEX '09 DEX '98