CLAD(O)- elem. „ramură, mlădiță”. (< fr. clad/o/-, cf. gr. klados)

CLADO- „ramură, mlădiță, lăstar, tulpină”. ◊ gr. klados „tulpiniță, ramură, lăstar” > fr. clado-, it. id., engl. id., germ. klado- > rom. clado-. □ ~cere (v. -cer₁), s. n. pl., ordin de crustacee inferioare planctonice, mărunte, cu corpul cuprins într-o carapace și avînd pe cap două perechi de antene mari, adaptate la înot; ~distrofie (v. dis-, v. trofie), s. f., dezvoltare inegală și teratologică a ramurilor; ~fil (v. -fil₂), s. n., 1. Ramură cu înfățișare foliacee, dar de origine caulinară. 2. Tulpină sau ramură asimilatoare dilatată, de forma unei frunze; ~for (v. -for), s. n., partea tulpinii care poartă ramurile inflorescenței; ~fore (v. -for), s. f. pl., ordin de alge verzi filamentoase, ramificate dihotomic, care trăiesc pe pietre sau pe sol, creșterea în lungime făcîndu-se terminal; ~gen (v. -gen₁), adj., (despre organe vegetale) care este produs de ramură; ~geneză (v. -geneză), s. f., ramificarea direcțiilor evolutive în filogeneză; ~manie (v. -manie), s. f., proliferare teratologică a ramurilor; ~podiu (v. -podiu), s. n., suport sau trunchi ramificat; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere anormală a ramurilor.

CLAD-, v. CLADO-. □ ~ant (v. -ant), adj., (despre plante) la care arhegonul este situat pe ramuri speciale; ~autoic (v. aut/o-, v. -oic), adj., (despre plante) la care anteridia este dispusă pe ramuri speciale; ~enchim (v. -enchim), s. n., parenchim ramificat; ~odiu (v. -odiu), s. n., tulpină sau ramură axială asimilatoare dilatată.