3 definiții pentru clăpăugit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clăpăugít, ~ă [At: CAMILAR, N. I, 8 / Pl: ~iți, ~e / E: clăpăugi] 1-4 smf, a (Ființă) care are urechi clăpăuge (3-4).

CLĂPĂUGÍT, -Ă, clăpăugiți, -te, adj. (Despre urechile oamenilor și animalelor) Mare și aplecat în jos; clăpăug. V. bleg. Se uitau... la caii osteniți cu boturile în pămînt, cu urechile clăpăugite. CAMILAR, N. I 8.

CLĂPĂUGÍT, -Ă, clăpăugiți, -te, adj. Clăpăug. – V. clăpăugi.

Intrare: clăpăugit
clăpăugit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clăpăugit
  • clăpăugitul
  • clăpăugitu‑
  • clăpăugi
  • clăpăugita
plural
  • clăpăugiți
  • clăpăugiții
  • clăpăugite
  • clăpăugitele
genitiv-dativ singular
  • clăpăugit
  • clăpăugitului
  • clăpăugite
  • clăpăugitei
plural
  • clăpăugiți
  • clăpăugiților
  • clăpăugite
  • clăpăugitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clăpăugit

  • 1. (Despre urechile oamenilor și animalelor) Mare și aplecat în jos.
    surse: DLRLC sinonime: clăpăug un exemplu
    exemple
    • Se uitau... la caii osteniți cu boturile în pămînt, cu urechile clăpăugite. CAMILAR, N. I 8.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi clăpăugi
    surse: DLRM