O definiție pentru ciungire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciungire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: ciungi] 1 Accident prin care cineva devine ciung Si: ciungărire (1), ciungărit1 (1). 2 (Rar) Rănire. 3 Tăiere a cozii unui cal Si: ciungărire (3), ciungărit1 (3). 4 Tăiere a urechilor unui câine Si: ciungărire (4), ciungărit1 (4). 5 Rupere a coarnelor Si: ciungărire (5), ciungărit1 (5). 6 (Pop) Tăiere a crengilor unui copac Si: ciungărire (6), ciungărit1 (6). 7-8 (Pop) Tăiere și jupuire a unui arbore Si: ciungărire (7-8), ciungărit1 (7-8). 9 (Nob) Aruncare.

Intrare: ciungire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciungire
  • ciungirea
plural
  • ciungiri
  • ciungirile
genitiv-dativ singular
  • ciungiri
  • ciungirii
plural
  • ciungiri
  • ciungirilor
vocativ singular
plural