ciungire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: ciungi] 1 Accident prin care cineva devine ciung Si: ciungărire (1), ciungărit¹ (1). 2 (Rar) Rănire. 3 Tăiere a cozii unui cal Si: ciungărire (3), ciungărit¹ (3). 4 Tăiere a urechilor unui câine Si: ciungărire (4), ciungărit¹ (4). 5 Rupere a coarnelor Si: ciungărire (5), ciungărit¹ (5). 6 (Pop) Tăiere a crengilor unui copac Si: ciungărire (6), ciungărit¹ (6). 7-8 (Pop) Tăiere și jupuire a unui arbore Si: ciungărire (7-8), ciungărit¹ (7-8). 9 (Nob) Aruncare.