ciumurlui vr [At: ANON. CAR. / V: ~mărli, ~mer~, ~li, ~ului, (îvp) cemărlui, gemărlui / Pzi: ~iesc / E: mg csömörlik] 1 A se deranja la stomac. 2 (Șfg) A i se apleca.

ciumurluì v. Mold. 1. a fi secat (de muncă); 2. a-i se apleca. [Origină necunoscută].

cemăr sms vz ciumurlui

cemărlui v vz ciumurlui

ciumărli vr vz ciumurlui

ciumerlui v vz ciumurlui

ciumului v vz ciumurlui

ciumurli v vz ciumurlui

ciurmuli v vz ciumurli

ciurmului v vz ciumurli

gemărlui v vz ciumurlui

cĭumurluĭésc (mă) v. refl. (ung. csömörleni, a-țĭ fi greață, d. csömör, greață. V. cĭumărat). Ban. Trans. Mold. Mi se apleacă, mi se strică stomahu. – Și cermăluĭesc (Trans.).

CIUMURLUI vb. v. apleca.

ciumurlui vb. v. APLECA.

ciumurlui În DA, acest cuvînt este inserat cu înțelesul de „a-și strica stomacul” și e explicat prin magh. csömörlik (vezi acum Tamás). Într-un adaos, se arată câ Dame inserează și înțelesul „a se murdări pe bot (mai ales despre animale)”, pe care DA îl consideră suspect. Dacă sensul acesta se confirmă, atunci cuvîntul este de altă origine (deci omonim cu celalalt), anume din turc. çamurlu „plin de noroi”.

ciumurlui, ciumurluiesc, vb. IV refl. (reg.) 1. a-și strica stomacul; a i se apleca; a-i fi greață (de ceva). 2. a fi secat (de muncă), a slăbi, a se anemia.

ciumurlui, ciumurluiesc, vb. refl. – (reg.) A se scârbi, a se îngrețoșa (Faiciuc, 2008; Dragomirești). – Et. nec. (Șăineanu); din magh. csömörleni „a se îngrețoșa”, din csömör „greață” (Scriban); din magh. csömörlik (MDA).