4 definiții pentru ciul (s.n.)
Explicative DEX
CIUL adj. Fără urechi sau cu urechi foarte mici (vorb. în spec. de oi sau declini [srb. čula].
Ortografice DOOM
ciul2 s. n., pl. ciuluri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ciul2 s. n., pl. ciuluri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciul (pânză de ambalaj) s. n., pl. ciuluri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: ciul (s.n.)
ciul2 (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)