2 definiții pentru ciul (pânză; -uri)

ciul, ~ă a [At: H I, 345 / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Reg; d. animale) 1 Cu urechile anormal de mici. 2 Cu urechile sfâșiate. 3 Căruia îi lipsește o ureche sau ambele urechi, un corn sau ambele coarne. 4 Murdar.

ciul (pânză de ambalaj) s. n., pl. ciúluri

Intrare: ciul (pânză; -uri)
ciul (pânză; -uri) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciul ciulul
plural ciuluri ciulurile
genitiv-dativ singular ciul ciulului
plural ciuluri ciulurilor
vocativ singular
plural