2 definiții pentru ciul (s.n.)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciul2 s. n., pl. ciúluri

ciul (pânză de ambalaj) s. n., pl. ciúluri

Intrare: ciul (s.n.)
ciul2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciul
  • ciulul
  • ciulu‑
plural
  • ciuluri
  • ciulurile
genitiv-dativ singular
  • ciul
  • ciulului
plural
  • ciuluri
  • ciulurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)