2 definiții pentru ciul (s.n.)
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
ciul2 s. n., pl. ciúluri
ciul (pânză de ambalaj) s. n., pl. ciúluri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: ciul (s.n.)
ciul2 (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)