cĭorsác n., pl. e (rut. čersák [pron. čorsák]. Nord. Cuțit prost, bulicher, custură. V. cĭoarsă.

CIOARSĂ, cioarse. s. f. Unealtă cu tăișul uzat, care taie rău. – Comp. ucr. čersati «a zgîria».

cĭoársă f., pl. e (d. a cĭorsăi). Instrument (maĭ ales cuțit) prost. – Și cĭorsac, gĭoarsă, gĭoablă și rablă. V. custură.