4 definiții pentru ciorsăire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciorsăí [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) gio~, ~soí1 / Pzi: ciorsắi și ~ésc / E: cioarsă] (Reg) 1 vi A tăia cu o unealtă care are tăișul uzat. 2 vi A cosi cu o coasă neascuțită. 3 vr A se scărpina. 4 vr (Arg) A se cupla. 5 vr (Fig) A se face ca o cioarsă. 6 vr (Fig) A se înjosi. 7 vr (Sst) A se împopoțona.

A CIORSĂÍ ~iésc tranz. reg. 1) A tăia greu cu o cioarsă. 2) (obiecte) A freca unul de altul. ◊ ~ pereții a umbla de colo până colo fără rost. [Sil. cior-să-i] /Din cioarsă


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciorsăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. ciórsăie; imperf. 3 sg. ciorsăiá


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciorsăí (ciorsăiésc, ciorsăít), vb.1. A răzui, a curăța cu rașpelul. – 2. A tăia, a ciopîrți cu instrumente proaste. – Var. giorsăi. Sl. čirta, čersti „a tăia”, cf. rut. čersati „a rade” (Cihac, II, 56; DAR). – Der. ciors, interj. (zgomot făcut de secure tăind lemne); cioarsă, s. f. (instrument tăios uzat și nefolositor), var. gioarsă; ciorsăit, s. n. (tăiere făcută cu greu, cu instrumente nefolositoare), var. ciorsăială, ciorsăitură, s. f.; ciort, s. n. (la cai, rădăcina cozii; bot; cioc); certi, vb. (a curăța de coajă; a cizela); certat, adj. (despre boi, cu un corn rupt). Aceste ultime forme au provocat probabil o confuzie între certi și certa „a dojeni”; în felul aceste ne explicăm existența lui ciorti „a certa”, pe care DAR o pune în legătură cu rut. čort „diavol” (› ciort, s. m., diavol; țigan). Ciortan, s. n. (os cu carne) este o confuzie între ciort „obiect tăiat” și hartan. Cf. cirtă.

Intrare: ciorsăire
ciorsăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciorsăire
  • ciorsăirea
plural
  • ciorsăiri
  • ciorsăirile
genitiv-dativ singular
  • ciorsăiri
  • ciorsăirii
plural
  • ciorsăiri
  • ciorsăirilor
vocativ singular
plural

ciorsăi

  • 1. A tăia anevoios, mai mult rupând; a despica greu cu o cioarsă.
    surse: DLRLC 2 exemple
    exemple
    • S-a apucat să ciorsăiască cu ferăstrăul niște lemne.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Se mai intîmplase și niște carpăn verde, că vărsa moșneagul sudori, ciorsăind într-însul. CONTEMPORANUL, VII 393.
      surse: DLRLC

etimologie: