ciorap-chilot s. m. Ciorap-pantalon ◊ „Faci reclamă pentru vreun circ sau pentru vreo fabrică de ciorapi-chilot?” Săpt. 12 IX 75 p. 12 (din ciorap + chilot)

CIORAP, ciorapi, s. m. 1. Obiect de îmbrăcăminte care acoperă piciorul, confecționat din fire de bumbac, de lână, de mătase sau din fire sintetice. ◊ Compus: ciorap-chilot sau ciorap-pantalon = ciorap lung, continuat cu chilot; dres³ (1). ◊ Expr. A strânge bani la ciorap = a aduna bani, a face economii. 2. Tub izolant cu care se îmbracă capetele bobinelor electrice. – Din tc. çorab.

ciorap sm [At: CANTEMIR, HR. 205/30 / V: cer~, ~rac², ~rep, cirep, gi~ / Pl: ~i / E: tc čorab] 1 Obiect de îmbrăcăminte care acoperă piciorul, confecționat din fire din bumbac, de lână, de mătase sau din fire sintetice Si: (înv) cioc, colțun, ștrimf, (Buc; lpl) cioareci. 2 (Ban) Obială (neagră). 3 (Îc) ~-chilot (sau ~-pantalon) Dres. 4 (Îs) Cal cu ~i Cal cu pete albe pe fluierul piciorului. 5 (Pfm; îe) A strânge bani la ~ A economisi. 6 Tub izolant cu care se îmbracă, la capete, bobinele electrice.

CIORAP, ciorapi, s. m. 1. Obiect de îmbrăcăminte confecționat din fire de bumbac, de lînă sau de mătase, care acoperă piciorul. 2. Tub izolant cu care se îmbracă capetele bobinelor unei mașini electrice. – Tc. çorap.

CIORAP s. m. (Mold., ȚR) Obiect de îmbrăcăminte care acoperă piciorul. A: Plata păcatului ca despletitura ciorapului fiind. CANTEMIR, HR. Răpia cine ce putea. . . cine cerapi, cine călțuni, cine pălării. IM 1754, 75^r. B: Răpiia cine ce putea. . . cine cearapi, cine călțuni, cine pălării. IM 1730, 106^r. Variante: cearap (IM 1730, 106^r), cerap (IM 1754, 75^r). Etimologie: tc. çorap.