4 definiții pentru ciocârtire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIOCÂRTÍ, ciocârtesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A ciopârți (1). 2. A ciopli (1). – Cf. ciopârți.

A CIOCÂRTÍ ~ésc tranz. 1) (un obiect) A tăia la nimereală în bucăți mărunte; a bucăți; a ciopârți. 2) (lemne, pietre etc.) A tăia desprinzând așchii sau bucăți (pentru a da o anumită formă); a ciopli. /v. a ciopârți


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciocârtí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocârtésc, imperf. 3 sg. ciocârteá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciocârteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIOCÂRTÍ vb. v. ciopârți, ciopli, sfârteca, sfâșia, struji.

Intrare: ciocârtire
ciocârtire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciocârtire
  • ciocârtirea
plural
  • ciocârtiri
  • ciocârtirile
genitiv-dativ singular
  • ciocârtiri
  • ciocârtirii
plural
  • ciocârtiri
  • ciocârtirilor
vocativ singular
plural

ciocârti regional

etimologie:

  • cf. ciopârți
    surse: DEX '98 DEX '09