2 definiții pentru ciobâlcăire
Explicative DEX
șteobîlcăĭ și -ĭésc v. intr. Est. Fac „șteobîlc”, mă bălăcesc, merg pin apă orĭ pin noroĭ moale. – În Olt. cĭo-.
Arhaisme și regionalisme
ciobâlcăi, ciobâlcăiesc, vb. IV (reg.) a bolborosi, a răsufla în apă; a se bălăci cu mâinile în apă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ciobâlcăire
ciobâlcăire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||