cilédĭ n., pl. dĭurĭ (vsl. čélĕadĭ, servitorime; bg. čélĕad, familie numeroasă. V. celednic). Suc. (rev. I. Crg. 13, 151). Cu tot ciledĭu, cu toată familia, cu tot neamu, cu toată pojijia. Trans. Ciléd, m., pl. zĭ. Prunc. V. poșidic.

ciled, s.m. v. celed („copiii și servitorii dintr-o casă”).