5 definiții pentru cicric


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cicríc sn vz cicărâc

cicríc, cicîríc și cicîrî́c (Mold. ș. a.) și ceacrî́c (Munt. vest) n., pl. e saŭ urĭ (turc. čykryk, a. î.). O mașină de lemn c’o roată orizontală care servește la înfășurat sculurile care se desfășoară de pe vîrtelniță. Și cicîríg (Br.) și cicîrél (Dor.) și rodan (Munt. vest) și roată (Munt. est). V. sucală.

cicaric (cicric) n. Mold. depănătoare. [Turc. ČYKRYK].


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cicríc (-curi), s. n. – Vîrtelniță. – Var. cic(ă)rîc, cic(ă)rig, cic(ă)rag, ce(a)cîr(g) etc. Mr. cicrică. Tc. cikrik (Șeineanu, II, 127; Meyer 446; Lokotsch 448); cf. ngr. τσιϰρίϰι, alb. tšikrik, bg. čikrkă, sb. čekrk.

Intrare: cicric
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cicric
  • cicricul
  • cicricu‑
plural
  • cicricuri
  • cicricurile
genitiv-dativ singular
  • cicric
  • cicricului
plural
  • cicricuri
  • cicricurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cicric
  • cicricul
  • cicricu‑
plural
  • cicrice
  • cicricele
genitiv-dativ singular
  • cicric
  • cicricului
plural
  • cicrice
  • cicricelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)