5 definiții pentru cicric

cicríc sn vz cicărâc

cicríc (-curi), s. n. – Vîrtelniță. – Var. cic(ă)rîc, cic(ă)rig, cic(ă)rag, ce(a)cîr(g) etc. Mr. cicrică. Tc. cikrik (Șeineanu, II, 127; Meyer 446; Lokotsch 448); cf. ngr. τσιϰρίϰι, alb. tšikrik, bg. čikrkă, sb. čekrk.

cicaric (cicric) n. Mold. depănătoare. [Turc. ČYKRYK].

cicríc, cicîríc și cicîrî́c (Mold. ș. a.) și ceacrî́c (Munt. vest) n., pl. e saŭ urĭ (turc. čykryk, a. î.). O mașină de lemn c'o roată orizontală care servește la înfășurat sculurile care se desfășoară de pe vîrtelniță. Și cicîríg (Br.) și cicîrél (Dor.) și rodan (Munt. vest) și roată (Munt. est). V. sucală.

Intrare: cicric
cicric
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cicric cicricul
plural cicricuri cicricurile
genitiv-dativ singular cicric cicricului
plural cicricuri cicricurilor
vocativ singular
plural
cicric
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cicric cicricul
plural cicrice cicricele
genitiv-dativ singular cicric cicricului
plural cicrice cicricelor
vocativ singular
plural