6 definiții pentru cicric
Explicative DEX
CICRIC, CICRÎC sn. Sucală, rodan [tc.].
cicríc, cicîríc și cicîrîc (Mold. ș. a.) și ceacrîc (Munt. vest) n., pl. e saŭ urĭ (turc. čykryk, a. î.). O mașină de lemn c’o roată orizontală care servește la înfășurat sculurile care se desfășoară de pe vîrtelniță. Și cicîríg (Br.) și cicîrél (Dor.) și rodan (Munt. vest) și roată (Munt. est). V. sucală.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CEACÎR2 (pl. -re) sn. Olten. (CIAUȘ.) (ION.) 🐑 = CICRIC.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CICĂRIC, CICĂRÎC = CICRIC.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
cicaric (cicric) n. Mold. depănătoare. [Turc. ČYKRYK].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Etimologice
cicric (-curi), s. n. – Vîrtelniță. – Var. cic(ă)rîc, cic(ă)rig, cic(ă)rag, ce(a)cîr(g) etc. Mr. cicrică. Tc. cikrik (Șeineanu, II, 127; Meyer 446; Lokotsch 448); cf. ngr. τσιϰρίϰι, alb. tšikrik, bg. čikrkă, sb. čekrk.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cicric
cicric substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cicric substantiv neutru
| substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)