3 definiții pentru chiulire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CHIULI, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul.
A CHIULI ~esc intranz. pop. A nu-și îndeplini conștiincios obligațiile. [Sil. chiu-] /Din chiul
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
chiuli vb. (sil. chiu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulesc, imperf. 3 sg. chiulea; conj. prez. 3 sg. și pl. chiulească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: chiulire
chiulire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
chiuli, chiulescverb
- 1. A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- chiul DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.