3 definiții pentru chitire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
chitire1 sf [At: PSALT. 259/34 / Pl: ~ri / E: chiti1] (Îrg) 1 Chibzuire. 2 Credință. 3 Plănuire. 4 Potrivire. 5 (Iuz) Învățătură. 6 (Iuz) Meditare.
chitire2 sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: chiti2 ] (Reg) 1 Remarcare a cuiva sau a ceva. 2 Tragere cu arma. 3 Nimerire a țintei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHITIRE s. f. (Mold.) Chiteală. Că toată învățătura și tot lucrul cu osîrdie zace spre nevoință și chitirea minții. ALF., 29r. ♦ Obiect al meditației, al reflecției. Precum am îndrăgit învățătura ta, Doamne, toată- dzua chitirea mea iaste. DPRS, 159r-159v. ♦ Închipuire, plăsmuire; Jiganiile însămneadzâ a demonilor și a răutăților chitiri. CD 1698, 33'. Etimologie: chiti. Vezi și chiteală, chiti, chitit1, chitit2, chititură, nechitit, răschiti. Cf. chiteală, chitit2, chititură, chiverniseală (1), chivernisire (1), sămăluință, sămăluire (2), schiverniseală.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |