CHIP (pl. -puri) I. sn. 1 Imagine: Dumnezeu a făcut pe om după ~ul și asemănarea Iui ¶ 2 🔷 ⛏ Portret, bust, statuă, figură sculptată: mă opresc gînditor în fața ~ului de bronz al falnicului Basarab (VLAH.); ~ cioplit, idol ¶ 3 Gravură, ilustrație, poză: copilul se joacă între ei cu o carte mare cu ~uri (BR.-VN.) ¶ 4 Înfățișare, față, figură: era mic de stat, avea ~ul blajin și oare-care stîngăcie în mișcări (GN.) ¶ 5 Formă: din capul leului făcu o glugă în ~ de coif (ISP.) ¶ 6 Semn: face ~ mîței care se ținea pe lîngă dînsul să iasă pînă afară (SEV.); începu să dîrdîie pe picioare în ~ de joc și de veselie (DLVR.) ¶ 7 Fel: în ~ul acesta; gazda se sili în toate ~urile să-l oprească de la această hotărîre a sa (ISP.); fel și ~ sau în fel (uri) și ~ uri, în toate felurile; ~uri și ~uri, tot felul; nici într’un ~, nicidecum ¶ 8 Mijloc: nu-i alt ~ de scăpare; nu putem trăi... de n’om face toate ~urile să scăpăm de hîrca de babă (CRG.) ¶ 9 Putință: p’acolo nu mai era ~ de traiu (ISP.); a nu avea ~, a nu-i fi cu putință, a nu putea nicidecum. II. CHIP, CHIPUL, CHIPURILE adv. Cum s’ar zice, așa zicînd, ca și cum (ar fi), numai așa (de ochii lumii), de formă: în anii următori a fost, chipurile, belșug și s’au făcut de toate (VLAH.); venise popa să caute, chipurile, liniște la cumnatul Cuțiteiu (CAR.); îi iertă împăratul de vr’o osîndă, chipul (ISP.) [sl. kip < ung. kép].

CHIP, chipuri, s. n. I. 1. Față, obraz, figură. ♦ Expresie a feței; fizionomie. 2. Înfățișarea sau aspectul unei persoane. ♦ Loc. adv. În chip de. . . = cu infățișare de. . ., asemenea cu. . . După chipul și asemănarea cuiva = întocmai ca cineva, la fel cu cineva. ♦ Persoană, ființă. ♦ Imagine, arătare. 3. Imagine a unei persoane sau a unui obiect, redată prin desen pictură, sculptură etc. ♦ Chip cioplit = idol. 4. (Pop.) Semn. Făcui chip Pisicuții cu frîul la dreapta (HOGAȘ). II. 1. Fel, mod, gen. ♦ Loc. adv. (În sau cu) fel și chip (sau chipuri) = în tot felul, în toate modalitățile posibile. ♦ Loc. adj. Fel și chip de. . . = tot felul de. . . 2. Modalitate, posibilitate. ♦ Loc. adv. Cu orice chip = cu orice preț, oricum. În (sau cu) nici un chip = în nici un caz, nicidecum. ♦ Expr. Nu e chip să. . . = nu se poate, e imposibil să. . . A nu avea (nici un) chip (să. . .) = a nu avea posibilitatea, a nu putea (să. . .). A face toate chipurile (ca să. . .) = a face tot ce e cu putință, tot posibilul (ca să. . .). A afla chip (și cale) = a găsi un mijloc eficace, o soluție. 3. (Reg.) Încercare; mijloace. Pentru ce m-ai sili să jur că n-oi face nici un chip de a afla cine ești? (ALECSANDRI). 4. (În expr.) Cu chip să. . . = ca să. . ., pentru ca să. . ., având intenția să. . . Cu chip că. . . = sub pretext că. . ., sub aparența că. . . III. (La pl., pop. cu valoare adverbială) Vorba vine, cică. Ciungul a scos din haină și mâna cealaltă, care, chipurile, îi lipsea (PAS). ♦ La drept vorbind, nu-i vorbă; ba chiar. – Magh. kép.