4 definiții pentru chină
Explicative DEX
chină1 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~ne / E: nct] 1-2 (Trs) Căpătâiul sau scaunul în care e înfiptă urzitoarea.
*chínă f. Vulg. Chinină.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
chină s. f. – Coajă de chinchină. Fr. quina. Cuv. vechi (lipsește din DAR), însă a circulat în sec. XIX; cf. I. Văcărescu: de ce la doctori nu găsim vină, cînd ne omoară cu iod sau chină? – Der. chinchină, s. f., din fr. quinquina; chinină, s. f., din fr. quinine.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
chină, chine, s.f. (reg.) căpătâiul, scaunul urzitoarei.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: chină
chină substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Exemple de pronunție a termenului „chină” (12 clipuri)
Clipul 1 / 12