2 definiții pentru chintesențiat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CHINTESENȚIA vb. tr. a ridica pe cea mai înaltă treaptă a purității, a subtilității; a rafina; a sintetiza. (< fr. quintessencier)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
chintesenția vb., ind. prez. 1 sg. chintesențiez, 3 sg. și pl. chintesențiază
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: chintesențiat
chintesențiat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)