3 definiții pentru chițăire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHIȚĂÍ, pers. 3 chíțăie, vb. IV. Intranz. (Despre șoareci) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei. [Var.: chițcăí vb. IV] – Chiț + suf. -ăi.

A CHIȚĂÍ pers. 3 chíțăie intranz. (despre șoareci, șobolani etc.) A scoate sunete stridente și repetate, caracteristice speciei. /chiț + suf. ~ăi


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chițăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. chíțăie, imperf. 3 sg. chițăiá

Intrare: chițăire
chițăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chițăire
  • chițăirea
plural
  • chițăiri
  • chițăirile
genitiv-dativ singular
  • chițăiri
  • chițăirii
plural
  • chițăiri
  • chițăirilor
vocativ singular
plural

chițăi chițcăi

  • 1. (Despre șoareci) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Se pomeniră că se umple biserica de șoareci, de lilieci și de bufnițe, și începură a chițăi. ISPIRESCU, L. 99.
      surse: DLRLC
    • Dihorul începu a chițăi în limba lui de lighioană. ODOBESCU, S. III 184.
      surse: DLRLC
    • Erau unsprezece bursucei cari se zvîrcoleau, chițăind și mierlăind. ODOBESCU, S. III 42.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Chiț + sufix -ăi.
    surse: DEX '98 DEX '09