CHEIU = CHEU.

cheiu n. V. cheu.

* CHEU (pl. -euri), * CHEIU (pl. -iuri) sn. 1 Loc înălțat și de obiceiu așternut cu pietre de-alungul unei gîrle, unui rîu ce trece printr’un oraș: cheul Dîmboviței ¶ 2 Locul de-a lungul țărmului, la un port de mare, unde se încarcă și se descarcă mărfurile (🖼 1103): de-a lungul cheului șlepuri înșirate încarcă și descarcă (VLAH.) ¶ 3 🚝 Peron la gară [fr. quai].

cheu (cheiu) n. 1. ridicătură făcută dealungul unui rîu spre a opri revărsarea apei; 2. țărmul unui port unde se încarcă și se descarcă mărfuri; 3. trotuar la gările drumului de fier (= fr. quai).

cheiu, -iuri.