3 definiții pentru cercuit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cercuit2, ~ă a [At: GORUN, F. 103 / P: ~cu-it / Pl: ~iți, ~e / E: cercui] 1-2 (D. butoaie) Prins în cercuri Si: încercuit2 (1-2). 3 (D. butucul roții) întărit cu cercuri Si: încercuit2 (3). 4 (D. pereții casei de lemn) Întărit cu nuiele, pentru a susține tencuiala. 5 (D. vie) Legat de araci. 6 Arcuit2. 7 (Fig) Îngrădit2. 8 (Fig) Mărginit2. 9 (Fig) Ocolit2. 10 (Fig) Înconjurat2. 11 (Fig) Asediat2.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CERCUÍT adj. legat. (Butoi ~.)

Intrare: cercuit (adj.)
cercuit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cercuit
  • cercuitul
  • cercuitu‑
  • cercui
  • cercuita
plural
  • cercuiți
  • cercuiții
  • cercuite
  • cercuitele
genitiv-dativ singular
  • cercuit
  • cercuitului
  • cercuite
  • cercuitei
plural
  • cercuiți
  • cercuiților
  • cercuite
  • cercuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)