5 definiții pentru centenar (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

centenár, ~ă [At: HOGAȘ, HR. 50 / V: ~iu / Pl: ~i, ~e / E: lat centenarius] 1-2 smf, a (Persoană) care a împlinit 100 de ani. 3 sn Împlinire a 100 de ani de la un eveniment însemnat. 4 sn Sărbătorire a 100 de ani de la un eveniment.

CENTENÁR2, -Ă, centenari, adj. (Despre lucruri) Care există de o sută sau de mai multe sute de ani (v. secular); (despre persoane) care are vîrstă de o sută de ani (sau a trecut peste această vîrstă). Trebuie... să-ți pleci capul, spre a te furișa pe sub bolta de crăngi pîn’ la pămînt a unui nuc centenar, ce geme sub greutatea roadelor sale. HOGAȘ, H. 50.

CENTENÁR s.n. Împlinirea a o sută de ani de la un eveniment însemnat; aniversare de o sută de ani. // adj., s.m. și f. (Cel) care are o sută de ani. [< lat. centenarius, cf. fr. centenaire].

CENTENÁR I. s. n. împlinirea a o sută de ani de la un eveniment însemnat; aniversare a acestui eveniment. II. adj., s. m. f. (om) de o sută de ani. (< lat. centenarius, fr. centenaire)

*centenár, -ă adj. și s. (lat. centenarius). Care a trăit o sută de anĭ. S. n., pl. e (lat. centenarium, subînț. tempus, timp. V. cantar). Sărbarea de o sută de anĭ a unuĭ eveniment.

Intrare: centenar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • centenar
  • centenarul
  • centenaru‑
plural
  • centenari
  • centenarii
genitiv-dativ singular
  • centenar
  • centenarului
plural
  • centenari
  • centenarilor
vocativ singular
  • centenarule
  • centenare
plural
  • centenarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

centenar, -ă (persoană) centenar centenară

  • 1. (Despre persoane) Care are vârsta de o sută de ani (sau a trecut peste această vârstă).
    surse: DLRLC DN

etimologie: