2 definiții pentru cecen (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CECÉN, -Ă, ceceni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ceceniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ceceniei sau cecenilor (1), privitor la Cecenia ori la ceceni. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de ceceni. – Din Cecenia (n. pr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cecén adj. m., s. m., pl. cecéni; adj. f., s. f. cecénă, pl. cecéne

Intrare: cecen (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cecen
  • cecenul
  • cecenu‑
plural
  • ceceni
  • cecenii
genitiv-dativ singular
  • cecen
  • cecenului
plural
  • ceceni
  • cecenilor
vocativ singular
  • cecenule
  • cecene
plural
  • cecenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cecen, -ă (persoană) cecen cecenă

  • 1. Persoană care face parte din populația Ceceniei sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09

etimologie: