opțiuni

5 definiții pentru cebăluit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cebăluit1 sn [At: MDA ms / P: ~lu-it / Pl: ~? / E: cebălui] 1-8 Cebăluire (1-8).

cebăluit2, ~ă a [At: COD. VOR. 17 / P: ~lu-it / Pl: ~iți, ~e / E: cebălui] 1 Amețit2. 2 Zăpăcit2. 3 (Pex) Stricat2. 4 (Pex) Rupt2. 5 (Pex) Pocit2. 6 (Pex) Deformat2. 7 (Pex) Ciopârțit2. 8 Luat în bătaie de joc.

CEBĂLUIT adj. (Trans. SV) Amețit, zăpăcit. Povestind Pavel de multe, cebăluit de somn, căzu. N. TEST. (1648). Etimologie: cebălui. Vezi și cebală, cebălui, cebăluitor. Cf. b e z m e t i c, b u i g u i t2 (2), b u i g u i t o r (2).

ciobăluit1 sn vz cebăluit1

ciobăluit2, ~ă a vz cebăluit2 corectat(ă)

Intrare: cebăluit
cebăluit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cebăluit
  • cebăluitul
  • cebăluitu‑
  • cebăluită
  • cebăluita
plural
  • cebăluiți
  • cebăluiții
  • cebăluite
  • cebăluitele
genitiv-dativ singular
  • cebăluit
  • cebăluitului
  • cebăluite
  • cebăluitei
plural
  • cebăluiți
  • cebăluiților
  • cebăluite
  • cebăluitelor
vocativ singular — —
plural — —
ciobăluit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)