Definiția cu ID-ul 1244161:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CEBĂLUIT adj. (Trans. SV) Amețit, zăpăcit. Povestind Pavel de multe, cebăluit de somn, căzu. N. TEST. (1648). Etimologie: cebălui. Vezi și cebală, cebălui, cebăluitor. Cf. b e z m e t i c, b u i g u i t2 (2), b u i g u i t o r (2).