9 definiții pentru casnică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÁSNICĂ, casnice, s. f. Femeie care se ocupă numai cu gospodăria, care nu este salariată; gospodină.

CÁSNICĂ, casnice, s. f. Femeie care se ocupă numai cu gospodăria (nefiind salariată); gospodină. – Din casă1 + suf. -nic.

CÁSNIC, -Ă, casnici, -ce, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care ține de casă1, de gospodărie. ◊ Industrie casnică = activitate industrială neevoluată, desfășurată în mod auxiliar în gospodărie cu unelte relativ simple, care are ca obiect obținerea unor produse destinate, de obicei, nevoilor proprii. 2. Care își petrece timpul liber acasă, în familie. II. 1. S. f. Femeie care se ocupă numai cu gospodăria; gospodină. 2. S. m. (Rar) Căsean. – Casă1 + suf. -nic.

cásnic, ~ă [At: PRAV. (MUNT.) 551 / Pl: ~ici, ~ice / E: casă1 + -nic] 1 a Specific casei Si: domestic, (înv) căsean. 2 a Referitor la casă (1) Si: domestic, (înv) căsean. 3 a Care provine de la casă (1) Si: domestic, (înv) căsean. 4 a Care aparține casei Si: domestic, (înv) căsean. 5 a (Nob; d. animale) Domesticit. 6 a (Înv) Economic. 7 a (Mai ales d. oameni) Care își petrece timpul acasă, în familie. 8 a (Îs) Industrie - Activitate industrială neevoluată, desfășurată în mod auxiliar în gospodărie cu unelte relativ simple, care are ca obiect obținerea unor produse destinate, de obicei nevoilor proprii. 9-10 smf, a (înv) (Om) căsătorit. 11 sm (Înv; nob) Proprietarul casei. 12 smf (Înv; mpl) Persoane care locuiesc împreună într-o casă, formând o familie Si: (înv) căsaș, căsean. 13 smf (Înv) Persoană care se află în serviciul cuiva. 14 smf (Înv) Tovarăș. 15 sf Femeie care se ocupă numai cu gospodăria Si: gospodină.

CÁSNIC, -Ă, casnici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care ține de casă1, de gospodărie. ◊ Industrie casnică = activitate industrială neevoluată, desfășurată în mod auxiliar în gospodărie cu unelte relativ simple, care are ca obiect obținerea unor produse destinate, de obicei, nevoilor proprii. 2. Care își petrece timpul liber acasă, în familie. II. 1. S. f. Femeie care se ocupă numai cu gospodăria; gospodină. 2. S. m. (Rar) Căsean. – Casă1 + suf. -nic.

CÁSNIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. 1) Persoană care locuiește într-o casă cu alți membri ai familiei. 2) Persoană nesalarizată care se ocupă numai cu gospodăria. /casă + suf. ~nic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cásnic adj. m., s. m., pl. cásnici; adj. f., s. f. cásnică, pl. cásnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÁSNICĂ s. gospodină, (rar) menajeră.

CASNICĂ s. gospodină, (rar) menajeră.

Intrare: casnică
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • casnică
  • casnica
plural
  • casnice
  • casnicele
genitiv-dativ singular
  • casnice
  • casnicei
plural
  • casnice
  • casnicelor
vocativ singular
  • casnică
  • casnico
plural
  • casnicelor

casnică

etimologie:

  • Casă + sufix -nic.
    surse: DEX '09 DEX '98