9 definiții pentru cască-gură (fem.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CASCĂ-GÚRĂ s. m. și f. v. gură-cască.

CASCĂ-GÚRĂ s. m. Gură-cască.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cáscă-gúră s. m. și f., g.-d. lui cáscă-gúră; pl. cáscă-gúră


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CASCĂ-GÚRĂ s. gură-cască, gură-căscată, (pop.) căscăund. (E un ~.)

cască-gură m. cel ce și pierde timpul privind la tot ce întâlnește.

cáscă-gúră, V. gură-cască.

gură-cáscă și (maĭ rar) cască-gúră m., gen. al luĭ. Fam. Prost, bleg. – Se poate zice și o gură-cască (despre o femeĭe).

CASCĂ-GU s. gură-cască, gură-căscată, (pop.) căscăund. (E un ~.)

Intrare: cască-gură (fem.)
cască-gură2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cască-gu
  • cască-gu
plural
  • cască-gu
  • cască-gu
genitiv-dativ singular
  • cască-gu
  • cască-gu
plural
  • cască-gu
  • cască-gu
vocativ singular
plural

cască-gură

etimologie: