2 definiții pentru carențat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARENȚÁ vb. tr. a priva de unii factori indispensabili nutriției organismului. (< fr. carencer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carențá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. carențeáză

Intrare: carențat
carențat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carențat
  • carențatul
  • carențatu‑
  • carența
  • carențata
plural
  • carențați
  • carențații
  • carențate
  • carențatele
genitiv-dativ singular
  • carențat
  • carențatului
  • carențate
  • carențatei
plural
  • carențați
  • carențaților
  • carențate
  • carențatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)