3 definiții pentru carar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

carár sn [At: (a. 1794) ȘIO / V: ~ál / Pl: ? / E: tc karar] (Tcî) Hotărâre.

carár și -ál n., pl. urĭ saŭ e (turc. [d. ar.] karar, hotărîre, de unde și mukarrer. V. mucarer). Vechĭ. Deciziune judecătorească.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

carár, caráre, s.n. (înv.) hotărâre, rezoluție.

Intrare: carar
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carar
  • cararul
  • cararu‑
plural
  • carare
  • cararele
genitiv-dativ singular
  • carar
  • cararului
plural
  • carare
  • cararelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carar
  • cararul
  • cararu‑
plural
  • cararuri
  • cararurile
genitiv-dativ singular
  • carar
  • cararului
plural
  • cararuri
  • cararurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)