3 definiții pentru carar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
carár sn [At: (a. 1794) ȘIO / V: ~ál / Pl: ? / E: tc karar] (Tcî) Hotărâre.
carár și -ál n., pl. urĭ saŭ e (turc. [d. ar.] karar, hotărîre, de unde și mukarrer. V. mucarer). Vechĭ. Deciziune judecătorească.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
carár, caráre, s.n. (înv.) hotărâre, rezoluție.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: carar
carar substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
carar substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)