CAR³ ! CÎR !

CĂRUȚ (pl. -uțe) sn. 1 dim. CAR¹: oțopina de ca nu mai putea... să mai tîrască și ~ul cu butoiul de rachiu ISP. ¶ 2 📰 = CAR¹ 6 ¶ 3 Cele patru roate care circulă pe șinele patului unei mașini tipografice și care poartă fundamentul înainte și înapoi.

CĂRUȚĂ (pl. -uțe) sf. 1 Car cu Ioitre sau cu scoarțe, de construcțiune mai ușoară, pentru transportat cantități de mărfuri mai mici sau mai puțin grele, cîteva persoane, etc.: o ~ ferecată în aur cu patru telegari de mîncau foc ISP.; proverb: (nu vrea) nici în car, nici în ~ sau nici în ~ nici în teleguță, nici într’un fel ¶ 2 Încărcătura, conținutul unui astfel de car: o ~ de lemne ¶ 3 = CAR¹ 6 ¶ 4 ‡ ~ de poștă, trăsură ușoară de călătorie: îl lua în căruța de poștie și-l ducea surghiun la Mărgineni ISP. [lat. *carrucea].

DRUM (pl. -muri) sn. 1 Intindere de loc bătătorit, pietruit, etc. pe unde umblă oamenii cu picioarele, cu trăsura, cu carul, cale: Pe ~ul de costișe ce duce la Vaslui (ALECS.); unde se întîlnesc ~urile, la împreunarea celor două văi... este o moară (SLV.); ~ de țară, șosea: printre aceste rămășiți de locuință și muncă omenescă, trecea ~ul de țară (CRG.); ~ mare, locul de trecere al tuturor, pe unde umblă toți oamenii cînd se duc de la un loc la altul: bătrîni, însurăței, flăcăi... se îndeasă la ~ul mare care duce la vatra satului (DLVR.); hoț de ~ul mare, care atacă oamenii în drum spre a-i jefui; a ținea ~urile, a) a umbla fără rost, haimana; b) a sta în calea oamenilor spre a-i jefui: carile va ținea ~urile și căile oamenilor de va fura... să-l arunce în ocnă (PRV.-MB.); Ⓕ: a merge, a călca (pe) alătura cu ~ul, a nu merge pe drumul drept, pe calea cinstită; Ⓕ: a vorbi alăturea cu ~ul, a) a vorbi în neștire, proastește; b) a scoate din sărite; Ⓕ: a aluneca alăturea cu ~ul (RV.-CRG.), a se abate de la subiect, de la chestiune; a bate ~ul (sau ~urile), a fi (mereu) pe ~uri, a umbla mereu în toate părțile, fără a se opri undeva, fără a se așeza într’un loc, a umbla fără căpătăiu: bine-ți șede... să umbli lela pe ~uri în halul acesta (CRG.); De trei nopți și două zile bate ~ făr’ de popas (VLAH.); (P): cine umblă pe toate ~urile, nu ajunge nicăieri (ZNN.), cel ce se apucă de multe, nu ajunge la nici o ispravă; 👉 CAR; în ~, în mijlocul drumului, în cale, pe jos: banii îi găsești în ~ și tot trebue să-i numeri, se zice aceluia care nu-și face socoteala baniilor, care, primindu-i de la altul, îi bagă în buzunar fără să-i numere; a-i sta în ~, a-i forma piedică, a-i sta înainte pe unde trebue să treacă; Ⓕ: a lăsa, a rămînea pe ~uri, în cea mai mare sărăcie, fără să aibă unde să-și plece capul ¶ 2 🚝 ~ de fier, cale ferată (👉 CALE 6) ¶ 3 Direcțiunea către care se îndreaptă, calea pe care trebue s’o urmeze cineva: a apucat ~ul spre răsărit; care-i ~ul spre poștă? a-i arată ~ul, a rătăci ~ul; (P) F: pe ici ți-e ~ul! a plecat iute, a șters-o: luînd nucile pe care le ochise, încălecă și, pe ici ți-e ~ul! (ISP.) ¶ 4 Distanță, depărtare de la un loc la altul, cale de umblat: e un ~ lung pîn’ acolo ¶ 5 Călătorie; (P): călătororului îi șade bine cu ~ul (BR.-VN.), cel ce călătorește trebue să pornească de vreme și să nu stea mult locului; Ⓕ: a-și căuta de ~, a se duce într’ale sale, a nu se opri ca să se amestece în treaba altora; a se găti de ~, a se pregăti să plece, a-și face preparativele de plecare; în ~, în timpul călătoriei, pe cînd umbla pe cale; la ~, în călătorie: a porni la ~; la ~, mănîncă omul ce găsește (ZNN.); ~ bun, urare de călătorie bună aceluia care pleacă undeva; foaie de ~ 👉 FOAIE ¶ 6 A da ~ul, a) a lăsa liber, a slobozi, a lăsa să plece: calului îi dete ~ul să pască pe unde va voi (ISP.); b) a pune în mișcare; c) a da curs liber: e foc, dar se stăpînește, nu-și poare da ~ul supărării (BR.-VN.); d) a deslega; a da ~ul unui nod; e) a permite să intre: a da ~ul în casă ¶ Peste ~, în față: șade cu casa peste ~ de noi ¶ 8 💫 ~ul robilor (ISP.), calea laptelui (👉 CALE 7) [srb. drum < gr. δρόμος].

*URSĂ (pl. -se) sf. 1 🐒 = URSOAICĂ1 ¶ 2 💫 URSA-MARE, URSA-MICĂ 👉 CAR¹7 [fr. ourse].

căruță Un cuvînt care în aparență nu ridică nici o problemă: legătura cu car pare evidentă. Totuși, dacă pentru neutrul căruț dicționarele sînt unanime în a-l socoti diminutiv. format în romînește de la car, cu sufixul -uț, la căruță găsim divergențe între ele. DA și DLRM nu văd nici o dificultate să-l considere, ca și forma neutră, derivat romînesc cu sufixul -uță ; CADE nu ezită să reconstruiască fără nici o bază, un prototip latin *carrucea ; TDRG, ca de obicei cel mai prudent, trimite la lat. Carrus, comparînd și it. carrozza. Cuvîntul există, exact cu aceeași formă și cu același înțeles, în bulgărește, și sîntem deprinși să nu căutăm explicații diferite pentru bulgară și romînă, acolo unde întîlnim formații identice. РСБКЕ, fără să pomenească nici un cuvînt despre rom. căruță, explică cuvîntul bulgar prin italiană. Spuneam că Tiktin, prudent, trimite la italiană. Nu am înțeles prin aceasta că explicația formei romînești prin italiană, ar avea cea mai mică șansă să fie justă, ci numai că TDRG a văzut că în romînește există o problemă. Anume, nu există nici un feminin în -uță derivat de la un neutru (nici de la un masculin, cum era car la început). De aceea se pune întrebarea dacă nu are dreptate РСБКЕ, și în acest caz rom. căruță ar proveni din bulgărește. În principiu, nu se opune nimic la această soluție. Dar în practică sînt două obiecții : 1. Nu cred că. it. carrozza poate explica pe u din bulgară. 2. Nu putem rupe pe căruță de căruț, iar pe acesta n-avem nici un motiv să nu-l considerăm format în romînește. De aceea cred că bg. каруца e împrumutat din romînește (vezi însă și scr. kàruce „căruță”, karùcati se „carrozzarsi” din italiană), iar rom. căruță e refăcut din pluralul lui căruț. Cuvîntul se folosește destul de des la plural. Au putut influența și cuvintele cu înțeles apropiat : teleagă, teleguță (cf. expresia nici în căruță, nici în teleguță), brișcă, sanie, trăsură etc. Cf. și șarabană < rus. шарабан < fr. char à bancs.