3 definiții pentru camene


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Camene = Camenae.

CAMENE (CAMENAE), divinități italice, la origine nimfe ale apelor și pădurilor. Asimilate mai tîrziu muzelor din mitologia greacă.

Musae, fiicele lui Zeus și ale Mnemosynei, considerate drept inspiratoare ale muzicii, ale dansului și ale poeziei și patroane ale artelor în general. Ele îi desfătau pe zeii Olympului cu cîntecele lor la ospețe și la serbări. Au participat, de pildă, în această calitate, la nunta Harmoniei cu Cadmus, la cea a lui Thetis cu Peleus etc. Se născuseră în Thracia, anume în Pieria (de unde și denumirea pe care o purtau, de Pierides), și sălășluiau în pădurile umbroase ale Heliconului și ale Parnassului. Erau nouă surori: Clio – muza istoriei, Euterpe – muza poeziei lirice, Thalia – muza comediei, Melpomene – muza tragediei, Terpsichore – muza dansului, Erato – muza poeziei erotice, Poly(hy)mnia – muza retoricii, Urania – muza astronomiei și Calliope(a) – muza poeziei epice. În mitologia romană muzele purtau numele de Camene.

Intrare: camene
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • camene
  • camenele
genitiv-dativ singular
plural
  • camene
  • camenelor
vocativ singular
plural