calâp n. V. calup.

calup sn [At: (a. 1792) ap. ȘIO / V: (Mun) ~lâp / Pl: ~uri / E: tc kalyp] (Pop) 1 Tipar în cărămidărie, zidărie, cizmărie etc. 2 (Îe) A pune (sau a trage) cuiva ~ul A păcăli pe cineva. 3 (Îe) A mânca (sau înghiți) ~ul A fi sau a se lăsa înșelat. 4 Bașlâc. 5 Bucată de olan sau de ciob de strachină în patru colțuri, folosit ca piesă în jocul Acu puiul. 6 Bucată (de săpun, brânză etc.) de forma tiparului în care a fost turnată. 7 Bucată (paralelipipedică) de piatră, beton sau lemn, care servește la executarea unor pavaje.

calup n. 1. Mold. calapod de cismar; 2. tipar de lemn pentru căciuli, pălării, etc; 3. bucată lungueață de săpun; 4. (la casele țărănești) V. bașlíc; 5. formă în genere, tipar, model: ne semănăm în toate, parc’am fi făcuți toți pe un calup AL.; 6. fig. șiretenie, înșelăciune: a pune cuiva calupul, a mânca calupul. [Turc. KALUP (din gr. KALÓPUS; v. calapod); forma muntenească calâp corespunde turc. KALYP].

calîp, V. calup.

calúp (est) și calîp (vest) n., pl. urĭ (turc. kalup, kalyp, d. ar. qâlib, formă, calup; ngr. kalúpi, bg. kalyp, sîrb. kalup. V. calibru). Formă de tinichea de pus cozonaciĭ la copt. Calapod de căcĭulĭ ș. a. A trage calupu, a’nșela, a păcăli. A’nghițĭ calupu, a fi înșelat (V. bașlic). Bucată de săpun de rufe turnat în formă pătrată (1-4 kgr.) saŭ și tăĭat (1 kg.). Fig. Model, formă, tipar: urît calup de om!