3 definiții pentru calemar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

calemár sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr calemar] Călimară portativă, în formă de toc, care se purta la brâu.

CALEMÁR s.n. Călimară portativă în formă de toc, care se purta la brâu. [< fr. calemar].


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

calemár, s.m. (înv.) boccegiu, marchidan, negustor.

Intrare: calemar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calemar
  • calemarul
  • calemaru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • calemar
  • calemarului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)