O definiție pentru calanco


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

calánco s. n.

Intrare: calanco
substantiv neutru (N77)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calanco
  • calancoul
  • calancou‑
plural
genitiv-dativ singular
  • calanco
  • calancoului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)