6 definiții pentru caciură / căciură căciură cacioră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂCIÚR, -Ă, s. m. și f., adj. v. caciur.

caciur, ~ă [At: LB / V: ~cior, ~ciră, ~cir, ~er, ~eră, căcior, căcioară, căc~, căciu / Pl: ~i, ~e / E: ns cf mg czer „cochet”] (Reg) 1-3 smf, a (Oaie sau miel) cu lâna neagră pe trunchi și albă sau brumărie pe bot, urechi, labe și coadă. 4 a (D. piei, blănuri, haine) Pestriț. 5-6 smf, a (Porc) pestriț, cu pete. 7 a (D. lucruri) Vrednic de râs. 8 a (D. oameni) Deosebit de alții.

CÁCIUR ~ă (~i, ~e) și substantival (despre miei) Care are blană de culoare neagră pe corp și brumărie pe bot, urechi, coadă și extremitățile picioarelor. [Sil. ca-ciur; Acc. și caciúr] /Orig. nec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cáciur/căciúr (reg.) (-ciur) adj. m., s. m., pl. cáciuri/căciúri; adj. f., s. f. cáciură/căciúră, pl. cáciure/căciúre

Intrare: caciură / căciură
  • silabație: ca-ciu-ră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caciură
  • caciura
plural
  • caciure
  • caciurele
genitiv-dativ singular
  • caciure
  • caciurei
plural
  • caciure
  • caciurelor
vocativ singular
plural
căciură substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căciu
  • căciura
plural
  • căciure
  • căciurele
genitiv-dativ singular
  • căciure
  • căciurei
plural
  • căciure
  • căciurelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cacio
  • caciora
plural
  • caciore
  • caciorele
genitiv-dativ singular
  • caciore
  • caciorei
plural
  • caciore
  • caciorelor
vocativ singular
plural

caciur, -ă / căciur, -ă (animal) caciură căciur căciură cacior cacioră

  • 1. Miel cu blăniță de culoare neagră pe trunchi și brumărie pe bot, urechi, labe și coadă.
    surse: DEX '09 NODEX

etimologie: