13 definiții pentru căzut


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂZÚT, căzuți, adj. (Despre ochi) Înfundat în cap. – V. cădea.

CĂZÚT, căzuți, adj. (Despre ochi) Înfundat în cap. – V. cădea.

căzút1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cădea] Cădere.

căzút2, ~ă a [At: MINEIUL (1776), 181,2/1 / Pl: ~úți, ~e / E: cădea] 1 Care a căzut (1). 2 (Înv) Situat jos. 3 (Înv) Cuvenit2. 4 Meritat2. 5 Potrivit2. 6 (Înv) Cuviincios. 7 (Înv) Necesar.

CĂZÚT, căzuți, adj. m. (Despre ochi; de obicei la pl. și urmat de determinarea «în cap») Dus, înfundat în cap. Căzuți în cap sînt ochii. EMINESCU, O. I 88.

CĂZÚT, căzuți, adj. m. (Despre ochi) Dus, înfundat în cap. – V. cădea.

căzut a. 1. surpat; 2. fig. cuvenit: căzuta rânduială.

căzút, -ă adj. (d. cad). Fig. Decăzut, corupt: om, caracter căzut. Căzut în luptă (saŭ numaĭ căzut), mort în luptă. Căzut la pat, căzut bolnav la pat. Căzut la beție, ajuns la beție, devenit bețiv. Rar (d. a se cădea). Cuvenit: fă-țĭ căzuta datorie!

cad (est) și caz (vest), căzut, a cădeá v. intr. (lat. cádere, pop. cadére; it. cadére, pv. chazer, fr. choir, sp. caer, pg. cair. – Imper. cazĭ, nu cădea. V. scad, decad, caz). Îs împins de sus în jos pin propria mea greutate: merele cad din pom. Mă arunc: a cădea la picĭoarele cuĭva. Mă răped, mă precipit: a cădea pe dușmanĭ. Atîrn, îs atîrnat: păru-ĭ cade pe umerĭ. Îs așezat (croit) bine: haĭna cade bine. Fig. Devin, ajung: a cădea bolnav. Mă cuprinde o infirmitate: a cădea în letargie. Devin captiv: a cădea în puterea cuĭva. Nu reușesc: a cădea la examin, pĭesa a căzut la reprezentațiune. Încetez de a fi în uz: legea a căzut în desuetudine. Vin, mă întîmplu: sărbătoarea a căzut într’o joĭ. Degenerez, decad: acest om a căzut în ridicul. A-țĭ veni pin sorțĭ: Cînd s’a tras la sorțĭ averea, mie mĭ-a căzut casa. A-țĭ veni din întîmplare: scrisoarea mĭ-a căzut în mînă. A cădea din cer, a pica pe negîndite, a fi foarte surprins. A cădea în dizgrație, a perde favoarea, A cădea (în greșală), a păcătui (maĭ ales vorbind de femeĭ), A cădea în eroare, a te înșela. A cădea în uĭtare, a fi dat uĭtăriĭ. A cădea la pat, a te îmbolnăvi grav. A cădea în luptă, a muri în luptă. A cădea în ruină, a se dărama încet-încet (propriŭ și fig.). A cădea în zdrențe, a se nimici bucățĭ-bucățĭ (o haĭnă). Sorțu a căzut pe dînsu, asupra luĭ, sorțu l-a ales. A cădea de acord, a te învoi. A cădea în picĭoare, a scăpa bine dintr’un pericul. A cădea tronc (V. tronc). V. impers.: cade ploaĭa, roŭa, bruma. A se cădea v. refl. A se cuveni. A fi permis: La Jidanĭ nu se cade să mănînce carne de porc. Cum se cade, corect, cinstit, cum trebuĭe să fie (moral și material): om cum se cade, haĭnă cum se cade, s’a purtat cum se cade.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂZÚT adj. 1. năruit, prăbușit, prăvălit, răsturnat. (Un gard ~.) 2. v. dus.

CĂZUT adj. 1. năruit, prăbușit, prăvălit, răsturnat. (Un gard ~.) 2. dus, înfundat. (Cu ochii ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

căzut, -ă, căzuți, -e, adj. (intl.) arestat, prins de poliție.

căzut în cap expr. prost, tembel.

căzut în cur / în fund după (cineva / ceva) expr. (vulg.) care simte o atracție puternică (față de cineva / ceva)

Intrare: căzut
căzut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căzut
  • căzutul
  • căzutu‑
  • căzu
  • căzuta
plural
  • căzuți
  • căzuții
  • căzute
  • căzutele
genitiv-dativ singular
  • căzut
  • căzutului
  • căzute
  • căzutei
plural
  • căzuți
  • căzuților
  • căzute
  • căzutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

căzut

etimologie:

  • vezi cădea
    surse: DEX '98 DEX '09