cărică¹ sf [At: ANON. CAR. / V: car~, ~igă (pl: ~igi, reg, ~iji), gărigă / Pl: ~ici / E: mg karika (garika)] (Reg) 1 Rotiță. 2 Rotița de care atârnă sforile ițelor. 3 Scripetele sucalei. 4 Rotița de la fus. 5 Roata olarului pe care se așază lutul. 6 (Lpl) Roțile concentrice detașabile de la plită Si: capace. 7 (Îf -igi) Fiecare dintre zalele unui lanț.

cărică² sf [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) Grămadă de lucruri.

❍CĂRICĂ (pl. -ici), CĂRIGĂ (pl. -igi) sf. Trans. Băn. 1 Rotiță ¶ 2 🫀 Rotulă [ung. karika].

carică sf vz cărică

gărigă sf vz cărică

❍CĂRIGĂ 👉 CĂRICĂ.

cărică (cărici), s. f. – Rotiță. Mag. karika (DAR). În Trans.

ace, brice și carice expr. (vulg.) lucruri diverse / de tot felul

lame, brice și carice expr. de toate pentru toți, tot ce vrei și ce nu vrei.

CĂRICĂ s. v. rotiță.

cărică s. v. ROTIȚĂ.

CĂRICĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Rotiță. Kĕrikĕ. Rotula. AC, 345. Paszerile kedzure . . . ka ceriga. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Variante: cărigă (PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW). Etimologie: magh. karika. Vezi și cărica, căricat.