11 definiții pentru cărăui

Explicative DEX

cărăui1 vtr [At: DA / V: ~ărui / Pzi: ~esc / E: cărăui2] 1-2 A (se) îmbăta.

cărăui2, ~ie a [At: GORJAN, H. I, 105/26 / V: ~rui, ~ie / Pl: ~, ~ie / E: ns cf cărare] (Înv) 1 Beat. 2 Smintit.

cărăúĭ, -úĭe, V. chearaud.

cărărui v vz cărăui

cărui1 v vz cărăui

cărui2, ~ie a vz cărăui

chearaud, ~ă a [At: PAMFILE, ap. DA ms / V: ~rhuz / Pl: ~uzi, ~ude / E: ns cf cărui] (Mol) 1 Năuc. 2 Cherchelit.

tehui2, ~ie a [At: CONTEMPORANUL, I, 634 / V: (reg) tăh~, terh~, tih~ / Pl: ~ / E: ns cf mg tahonya] (Reg) 1 Zăpăcit. 2 (D. oi) Căpiat2 (1).

chearaúd (ea dift.) și cherăúd, -ă adj. Mold. sud. Tehuĭ, nauc, zăpăcit, cherchelit. – În vest cărăúĭ. La Pușcaru (reprodus de Dic. 207) cărúĭ (cp. gr. karón, amețit. Dic.). Și cheaúr și cheaún. În Olt. ceaur (NPl. Ceaur, 147).

tehúĭ, tihúĭ și căhúĭ, -úĭe adj., pl. m. și f. (cp. cu ung. tahonja, trîndav, și cu rom. haĭhuĭ). Est. Zăpăcit, năuc, nebun. – În Trans. terhuĭ și năhuĭ, în Suc. și Bucov. tăhuĭ. Forma căhuĭ în Nț. (rev. I. Crg. 2, 277) și’n sudu Mold. În Cov. și cheahuĭ (ea dift.), în Munt. cărăúĭ. V. și zblehuĭat.

Arhaisme și regionalisme

cărăui, -ie, cărăui, adj. (pop.) 1. amețit de băutură, afumat, cherchelit. 2. candriu, smintit.

Intrare: cărăui
cărăui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.