3 definiții pentru cărătoare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cărătoáre2 (butoi) (pop.) s. f., g.-d. art. cărătórii; pl. cărătóri

cărătoáre (butoi) s. f., g.-d. art. cărătórii; pl. cărătóri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cărătoare, cărătóri, s.f. (reg.) butoi folosit la căratul strugurilor strosiți de la vie; pritoacă.

Intrare: cărătoare
cărătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărătoare
  • cărătoarea
plural
  • cărători
  • cărătorile
genitiv-dativ singular
  • cărători
  • cărătorii
plural
  • cărători
  • cărătorilor
vocativ singular
plural