3 definiții pentru căpițit (part.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂPIȚÍ, căpițesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face căpițe. [Var.: (rar) căpițá vb. I] – Din căpiță.

A CĂPIȚÍ ~ésc tranz. (plante cosite) A aduna în căpițe. /Din căpiță


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căpițí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căpițésc, imperf. 3 sg. căpițeá; conj. prez. 3 sg. și pl. căpițeáscă

Intrare: căpițit (part.)
căpițit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpițit
  • căpițitul
  • căpițitu‑
  • căpiți
  • căpițita
plural
  • căpițiți
  • căpițiții
  • căpițite
  • căpițitele
genitiv-dativ singular
  • căpițit
  • căpițitului
  • căpițite
  • căpițitei
plural
  • căpițiți
  • căpițiților
  • căpițite
  • căpițitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

căpiți căpițit căpița

  • 1. rar A face căpițe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ce-am cosit Am căpițit. TEODORESCU, P. P. 630.
      surse: DLRLC
    • absolut Ne ducem În munții Galileului, Să clăim, Să căpițim. TEODORESCU, P. P. 382.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • căpiță
    surse: DEX '09 DEX '98