cămărar sm [At: LB / V: ~iu / Pl: ~i / E: cameră + -ar] 1-2 Cămăraș (1-2). 3 Cămăraș (13). 4 (îrg; îf ~iu) Fecior însărcinat cu păstrarea și servitul alimentelor la datinile umblatului cu țurca sau capra.

cămărariu sm vz cămărar

cămărar, cămărari, (camerar), s.m. (arh.) Funcție și rang de slujbaș la cămara domnească; cămăraș: „Petru Pogan, comite din Poșoniu și Matheu Thukaroveczky, camerarii regelui…” (Mihaly, 1900: 870; dipl. 354). ■ (onom.) Cămăraș(u), nume de familie în jud. Maram. – Din cămară „cameră, depozit” + suf. -ar (MDA).