cămărar, cămărari, (camerar), s.m. (arh.) Funcție și rang de slujbaș la cămara domnească; cămăraș: „Petru Pogan, comite din Poșoniu și Matheu Thukaroveczky, camerarii regelui…” (Mihaly, 1900: 870; dipl. 354). ■ (onom.) Cămăraș(u), nume de familie în jud. Maram. – Din cămară „cameră, depozit” + suf. -ar (MDA).