6 definiții pentru căinat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂINÁ, căinez, vb. I. Refl. A se tângui, a se văita, a se plânge. ♦ Tranz. A compătimi, a deplânge. [Var.: căiní vb. IV] – Din sl. kajanŭ (part. lui kajati sen).

A CĂINÁ ~éz tranz. (persoane) A trata cu compasiune; a compătimi; a deplora; a deplânge; a jeli; a jelui. [Sil. că-i-] /<sl. kajanu

A SE CĂINÁ mă ~éz intranz. A-și împărtăși neplăcerile, plângându-se cuiva; a se tângui; a se plânge; a se jeli; a se jelui. [Sil. că-i-] /<sl. kajanu


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căiná vb. (sil. că-i-), ind. prez. 1 sg. căinéz, 3 sg. și pl. căineáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂINÁ vb. 1. v. văita. 2. v. compătimi.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

căiná (-néz, -át), vb.1. A compătimi. – 2. (Refl.) A se plînge, a se tîngui. Sl. kajati sę (› căi), probabil prin intermediul part. kajanŭ (Cihac, II, 37; DAR; cf. Iordan, BF, VI, 150 și 175, unde îl consideră de origine expresivă. După Gamillscheg, Rom. Germ., II, 251, din gepid. qainôn). – Der. cainic, adj. (lamentabil, de compătimit).

Intrare: căinat
căinat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căinat
  • căinatul
  • căinatu‑
  • căina
  • căinata
plural
  • căinați
  • căinații
  • căinate
  • căinatele
genitiv-dativ singular
  • căinat
  • căinatului
  • căinate
  • căinatei
plural
  • căinați
  • căinaților
  • căinate
  • căinatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

căina căini

  • 1. A se tângui, a se văita, a se plânge.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: jeli jelui plânge tângui văita 3 exemple
    exemple
    • Comisul Manole se încruntă fluturînd din cap; pe cînd comisoaia se căina tăcut, clătinîndu-și fruntea la dreapta și la stînga. SADOVEANU, F. J. 505.
      surse: DLRLC
    • Safta se căina oftat, cu palma la gură și pleca în sală, să mai arunce o despicătură de lemn în soba de tablă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 200.
      surse: DLRLC
    • Ileana Simziana se căina și se întrista în sufletul ei. ISPIRESCU, L. 26.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Înțeleg să-l căinați pe ăl care și-a pierdut un picior. CAMIL PETRESCU, T. II 44.
        surse: DLRLC
      • Sărace Vîlcule! îl căină Măgdălina. SADOVEANU, Z. C. 292.
        surse: DLRLC
      • După ce ne-a căinat și ne-a plîns, bunica... a scos un ulcior cu dohot de mesteacăn, ne-a uns peste tot trupul. CREANGĂ, A. 32.
        surse: DLRLC

etimologie: