4 definiții pentru cădelnițat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂDELNIȚÁ, cădelnițez, vb. I. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumând cu tămâie; a tămâia. ♦ Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. – Din cădelniță.

A CĂDELNIȚÁ ~éz tranz. 1) bis. A tămâia cu cădelnița. 2) rar (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a căpăta o favoare); a măguli; a linguși; a flata; a adula. /Din cadelniță


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cădelnițá vb., ind. prez. 1 sg. cădelnițéz, 3 sg. și pl. cădelnițeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂDELNIȚÁ vb. (BIS.) a tămâia, (înv. și reg.) a cădi. (Preotul ~.)

Intrare: cădelnițat
cădelnițat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cădelnițat
  • cădelnițatul
  • cădelnițatu‑
  • cădelnița
  • cădelnițata
plural
  • cădelnițați
  • cădelnițații
  • cădelnițate
  • cădelnițatele
genitiv-dativ singular
  • cădelnițat
  • cădelnițatului
  • cădelnițate
  • cădelnițatei
plural
  • cădelnițați
  • cădelnițaților
  • cădelnițate
  • cădelnițatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cădelnița

etimologie:

  • cădelniță
    surse: DEX '09 DEX '98